Salut…
mda.. o cam trecut ceva vreme de cant nu am mai trecut pe aici.. nu?
I’m feeling weird… cred ca universului meu ii lipseste ceva… adica… exista astenie de vara? pentru ca daca da, asta am! Vara ma termina de tot… ma oboseste, ma scarbeste… macar bine ca pot merge pe munte, acolo cred ca e singuru’ loc unde mai pot sa fiu eu…
Am chestii aiurea in minte… si sunt bantuit de trecut… cred ca as vrea sa traiesc in trecut! Adica… hey, incep sa am regrete? wtf! Billie nu are regrete! de ce incep acuma? I need something/someone new in my life… da’ nu orice, ceva genial, ceva ce m’ar face sa zic “you got the big one, boy”.
Chestia asta, daca stau sa o citesc seamana cu o criza de personalitate… nu? damn it! why the fuck am i a teenager? 
)
I want my mountain, my beer and my Camel… cred ca toate lucrurile sunt mai usoare cu astea 3 pe langa mine…
Being a listener, really sucks sometimes… ce ma bucur ca blogu’ meu nu e viu si nu sufera tinand toate prostioarele mele 
Ei bine, am dat din intamplare de blogul tau, si am aruncat o privire… Am ramas puntin socata; socata e cam mult spus cred ca un cuvant mai decent ar fi surprinsa…placut surprinsa.
.
De ce m-am orpit tocmai la post-ul acesta?!? …Nu am un raspuns cert,porbabil ca m-am regasit intr-o oarecare masura.
Desi am fost putin descurajata de inceput, mi-am facut curaj sa scriu aceste randuri. Aceasta mica retinere s-a nascut pentru ca in ciuda faptului ca m-am nascut si am trait pana acum intr-o regiune de munte nu am avut niciodata ocaiza sa il cunosc indeajuns incat sa ma indraogstesc de el. Am preferat sa plec la sute de km si sa ma bucur de nisipul fierbinte,si de supma marii. Cu toate astea ma bucur cand primul fulg de nea imi incalceste genele
Da… spuneam mai sus ca m-am regasit intr-o orarecare masura. Trecut. Regrete. Nou. Well, eu intotdeauna am considerat ca e mai bine sa regreti ceea ce faci decat ceea ce nu faci. Despre trecut … cu el se cladeste viitorul. Am luptat atat cu ascest trecut, am crezut de atatea ori ca l-am invins, l-am ingropat de tot atea ori, si totul a fost in zadar. Am obisit. Am realizat ca am pierdut mult prea mult timp incercant sa salvez trecutul si din cauza asta am uitat de mine – am uitat sa traiesc. Daca vorbim de trecut inseaman ca timpul si-a spus cuvantul, si cu timpul oameni se simba. Mi-a fost greu sa accept asta pt ca eu nu m-am schimbat pt ca eu nu am vrut sa uit de trecut. Am ramas aceiesi fetita naiva visatoare care profita de faptul ca blogul tau nu e viu ca sa mai adauge o mica prostioara ( o realitate acceptata mult prea tarziu ). Daca eu citesc ceea ce am scris nu pot sa zic ca e o criza adolescentina … e o obsesie … o sabliciune pe care am hranito pana acum desi stiam ca asa nu voi scapa de ea. O data cu trecerea timpului devenim tot mai pretentiosi si din cauza asta gasim mult prea greu noutatea de care avem nevoie pt a ne intregii universul.
Din ce am citit pe bog am vazut ca simtul tau critic este destul de dezvoltat [accept criticile ] si ca esti un om care apreciaza o viata simpla iubeste natura, mizand pe rabare si perseverenta, un om rational si puritan, pt care speculatiile sunt egale cu zero, cel puntin asa te percep acum, Am interactionat de prea putine ori ca sa imi dau seama ce fel de tip esti… mai mult romantic sau mai mult intelectual.
sunt un tip care s’a inrosit cand a citit commentu’ asta
)… hai sa ne facem un club “we live in the past and we DO give a damn about it” 
)
So let`s start! It should be fun…